Despre mine

Me

Imi traiesc visul !

sâmbătă, 18 aprilie 2009

numar oi

E ora 2 si, desi am muncit o zi intreaga, somnul intarzie sa apara; sau, ar trebui sa recunosc, a fost alungat de cea mai tare cafea ever, bauta cu putin timp inainte. Si stau in pat; si ma framant; si ma gandesc sa deschid calculatorul; apoi imi revin, imi tai din avant si ma gandesc ca e crud ceea ce vreau sa fac, asta, in combinatie cu fatala cafea bauta inainte ar distruge orice urma a prezentei lui Mos Ene. Si ghiciti ce fac pana la urma :D. Nu-i asa ca nu e greu? :)
Nu ma lasa gandurile in pace. In curand vacanta se termina si trebuie sa ma intorc la realitate. Mai sunt cateva zile,insa ma apuca tristetea, una ciudata, din aceea care te apuca la insomnie; ma uit pe fereastra, in fata blocului meu e cel mai frumos cires pe care l-am vazut vreodata; si e inflorit; si o sa imi fie dor de el; si de casa; si de familie; si de tot. Of, mai bine nu beam cafeaua aceea!
La ora asta ma gandesc cu groaza la ceea ce urmeaza, nu pentru ca ar fi teribila viata mea ce se afla la capatul acestei vacante, ci pentru ca stiu ca imi va fi dor, probabil cel mai dor de leneveala asta si de senzatia de siguranta eterna.
ok, cred ca mi se face somn din nou... Ma intorc "la oile mele"

vineri, 17 aprilie 2009

am fost si eu copil...odata...

Mi-e dor de vremurile copilariei; e greu cand te loveste realitatea sau cand iti dai seama de rapiditatea cu care trece timpul. Ieri am avut ocazia sa ma intalnesc cu prietenii mei din copilarie. Eram o gasca mare de odrasle neastamparate. Asta a fost alaltaieri. Ieri aveam 21 de ani; o alta prietena 22; un altul 24. Alaltaieri ne jucam in fata blocului, era o adevarata competitie intre noi cu privire la numarul juliturilor de pe corp, furam mure, fumam in scara blocului. Ieri eram imprastiati in toata tara si, o alta mare parte, in strainatate. Alaltaieri radeam de indragostitii de pe strada ori de aceia care indrazneau sa ne calce teritoriul si care se sarutau pe banca in fata blocului nostru. Ieri, o mare parte dine ei, erau casatoariti, logoditi, cam cu totii aveau pe cineva alaturi. Alaltaieri ne puneam porecle si ne certam din nimicuri. Ieri ne bucuram unul de prezenta celuilalt mai mult ca niciodata, iar glumele noastre erau spuse cu atata bun gust si respect!

Azi ducem cu totii lipsa zilelor trecute.Azi m-am trezit cu obligatii. Cu viata personala. Cu neincrederi. Cu sentimente diverse,unele de care nu sunt chiar mandra. Zilele trecute nu le aveam.

Iar atunci cand ne intalnim, povestile noastre sunt asemenea piselor de puzzle, se imbina perfect; un puzzle atat de captivant, frumos, interesant, incat, daca ar avea o infinitate de piese, as sta o eternitate sa il rezolv, si nu m-as plictisi niciodata!

Timpul nu iarta, desparte uneori, insa creeaza amintiri, iar cele placute merita rememorate cat mai des, deoarece aduc bucurie in inimi.

joi, 26 martie 2009

daca nu visezi si nu lupti pentru a-ti indeplini visele nu prea simti ca traiesti

Cred ca intre timp am incercat sa descopar lumea...si am descoperit ca aparentele inseala,ca visele se mai transforma si in cosmar,ca exista si oameni rai pe lumea asta...insa...am descoperit si o parte buna,si anume ca exista,da,chiar exista straini care dau cate o mana de ajutor,exista inca putina bunatate,inteligenta si intelegere.Ce e drept e ca e cam putina;dar exista;si asta ar trebui sa ma faca sa fiu putin mai optimista,mai plina de speranta decat am fost pana acum;asta pt ca am simtit-o pe pielea mea. Da, am fost ajutata si mi-a prins bine. Ajutata in momente grele, cand credeam ca nimic nu se mai poate intampla,ca voi renunta si ca voi recunoaste ca am facut cea mai gresita alegere. Am fost ajutata de persoane straine, care nu au nicio legatura cu mine, da, persoane ca acelea pe langa care trecem zi de zi pe strada si nici macar nu le privim.

Si am invatat: a fi precaut in zilele noastre nu e sinonim cu a fi paranoia. Cand ti se indeplineste un vis urias, ai grija...bucuria si implinirea orbeste!

M-am intors, zic eu, muuult mai matura, mai cu picioarele pe pamant. Si continui sa cresc; si sa invat; si sa imi traiesc visul, acum, cu experienta posibilitatilor negative pe care le implica acesta.
Deci...nu ma dau batuta...clar! E greu sa ti se spuna: "Ti-am zis eu!"...asa ca voi merge mai departe si "voi lupta"

joi, 26 februarie 2009

helllllllllooooo

Amani un lucru...il amani...apoi il amani din nou....apoi poti sa il faci insa apare ceva si amani....iar apoi se apropie de termenul "scadent" si il faci doar ca sa fie facut...si ce anume iese? De obicei ceva de care nu vei fi apoi prea multumit. Si stergi. Si renunti. Si decizi sa nu o mai iei de la capat. Dar, intre timp, ceva se intampla. Viata nu stagneaza, gandurile tale nici atat. Si vezi, zi de zi, viata; sau o traiesti; sau ... depinde de tine... si vezi lucruri nemaipomenite, interesante, frumoase, urate, enervante, lucruri care nu iti lasa gandirea in pace, chestii care te imbie parca de fiecare data cand se intampla, sa le faci publice. Si uite ca vine clipa cand nu mai poti sa mai amani. Sau nu mai vrei....sau....vrei din nou sa te faci auzit. Vine clipa cand "a amana" ti se pare copilareste; la fel de copilareste cum incepe sa ti se para a sterge ceva ce odata ai vrut sa fie auzit; sooooooooooo.....I think I'll be back....cause my life deserve's to be written !

duminică, 6 aprilie 2008

Traieste ca sa te poti bucura de fiecare raza de soare si bucura-te de fiecare raza de soare ca sa simti ca traiesti!!! Invata ca sa te poti descurca mai tarziu si descurca-te ca sa poti invata!!! Iubeste fara margini, pentru ca dragostea este infinita!!!

joi, 3 aprilie 2008

in intuneric deplin chiar si un diamant gigantic este invizibil...

valoarea fiecaruia tine de circumstante ... la ce bun sa schimbi ceva la tine ca sa fii placut? asta e o greseala imensa ... cheia e sa schimbi "decorul" in care te afisezi ... e clar ... atata timp cat exista persoane carora le pasa de ceea ce esti, cat cineva apreciaza ceva la tine, cat de mic, continua!


A fost mereu incapatanata. Mereu in tabara minoritatii, isi sustinea cauza pana in panzele albe ... uneori era singura impotriva tuturor. Isi facea dreptate si lupta pentru adevar si onestitate. Niciodata nu lasa garda jos. Hotarata, cerceta bine inainte sa inceapa lupta, calcula si masura intens orice posibilitate. Nu isi cauta adepti, putea mereu sa lupte singura, insa mereu se gasea cel putin o persoana care sa o sprijine, rareori din spirit de solidaritate sau mila. Ei stiau. Ajunsesera sa se teama de ea. Era rea. Insa niciodata nu recurgea la puterea fizica in lupta ei. Avea o forta mentala incredibila. Vorbea intruna si isi sustinea cauza. Din cateva vorbe, mereu alese cu istetime, te punea pe ganduri. Incredibil! Putea demonstra oricand ca minoritatea poate sa supuna majoritatea ...


Propune-ti si vei reusi...cu conditia sa vrei cu adevarat, nu sa iti propui in van!

luni, 31 martie 2008

made by me...Alexandra M. ....insa mi-a luat ceva vreme sa ma hotarasc asupra publicarii ei...astept critici

Seara...luna-n apa s-oglindea...
Intunericul deplin...doar sclipirile albastre
Ale stelelor eterne,
Martorii iubirii noastre.

Seri de vara pierdute in bratele tale,
Mangaiata de vise, de soapte,
De sperante...au fost desarte...
Azi sunt toate sfaramate...

Frumusetea clipelor acestea
A ramas in noaptea rece
Iar acum e suferinta
Si speranta ca va trece.

Sufletule pustiit, nu mai plange,
N-are rost,
Sa te rogi sa se intoarca
Toate clipele ce-au fost!

Maini tremurande pe jurnal,
Ocrotitorul secretelor, singurul ce stie,
Pagini patate de lacrimi,
Nopti pierdute in a le scrie.

Parul lung si matasos, onduleurile fine,
Ochii mari, inlacrimati,
O multime de suspine,
Noaptea rece si deplina...

Boabe limpezi de cristal,
Mii de lacrimi argintii
Cad siroaie pe obraji
Si prefac noaptea in zi.

Iar in zorii zilei dulci
Te trezesti si iti dai seama
Ca durerea e desarta...
Fa ceva, infrunta-ti teama!!!