...

Sta linistita pe canapea si incearca sa astearna un gand, o impresie... insa mintea ii este invadata de atatea, incat nu reuseste nicicum sa le grupeze, sa le distinga. Se gandeste la atat de multe, dar, in clipa urmatoare, isi da seama ca, de fapt, mintea ii este goala! Ce sentiment straniu! Vrea sa spuna atatea, sa faca atatea, insa isi da seama ca e neputincioasa! E constienta ca poate, vrea, pentru moment, insa aceste sentimente dureaza atat de putin.. Are lumea la picioare, este capabila sa schimbe multe, are inteligenta necesara pentru a realiza lucruri importante, insa se impiedica de propriile-i ganduri. Se enerveaza, arunca o privire sceptica asupra colii zgariate de creionul proaspat ascutit, ezita, sterge si modifica cuvintele care i se par nepotrivite... cu un aer nepasator da la o parte ramasitele radierei si continua sa viseze. Se gandeste la cat de usor ar fi daca am putea sterge ori modifica viata noastra la fel... "Este ipocrit cel ce afirma ca nu regreta nimic din trecut, ca nu ar vrea sa-l modifice! Nu neaparat o greseala sau o fapta personala; poate o fapta a altcuiva, a carei consecinte s-au reflectat, mai devreme sau mai tarziu, in viata noastra!", gandeste ea, suspinand. Ezita din nou, citeste intreg fragmentul asternut... "Trecutul nu poate fi schimbat! OARE?!?"

ceea ce m-a marcat...

Cu pasi mari strabate bulevardul acum ingalbenit de frunzele care il acopera...afara ploua incet, dar apasat, iar picaturile reci o fac sa tresara si ii provoaca un tremurat de nestavilit... Cum ar fi fost daca ar fi ascultat...daca, macar pentru o clipa, ar fi incercat sa ia aminte la vorbele lui? Dar acum e prea tarziu...ploaia sterge lacrimile ei...nici macar nu a plecat de mult si deja dorul o macina intr-atat, incat singurul ei gand este...unul prea sinistru si prea greu de suportat! Cum ar fi fost daca ar fi presimtit??? Oare l-ar fi oprit? Ar fi mers dupa el?
.....................................................................................
Insa acum e prea tarziu...la celalalt capat al bulevardului intunericul este spulberat de lumina orbitoare a girofarelor...iar pe asfaltul ud, pe langa frunzele care il acopera, stau urmele incercarii disperate de a evita moartea...urme negre, lungi, triste...Iar mai incolo, sub un cearsaf sta trupul lipsit de viata al celui pe care ea l-a iubit nespus...
.....................................................................................