Cu pasi mari strabate bulevardul acum ingalbenit de frunzele care il acopera...afara ploua incet, dar apasat, iar picaturile reci o fac sa tresara si ii provoaca un tremurat de nestavilit... Cum ar fi fost daca ar fi ascultat...daca, macar pentru o clipa, ar fi incercat sa ia aminte la vorbele lui? Dar acum e prea tarziu...ploaia sterge lacrimile ei...nici macar nu a plecat de mult si deja dorul o macina intr-atat, incat singurul ei gand este...unul prea sinistru si prea greu de suportat! Cum ar fi fost daca ar fi presimtit??? Oare l-ar fi oprit? Ar fi mers dupa el?
.....................................................................................
Insa acum e prea tarziu...la celalalt capat al bulevardului intunericul este spulberat de lumina orbitoare a girofarelor...iar pe asfaltul ud, pe langa frunzele care il acopera, stau urmele incercarii disperate de a evita moartea...urme negre, lungi, triste...Iar mai incolo, sub un cearsaf sta trupul lipsit de viata al celui pe care ea l-a iubit nespus...
.....................................................................................
vineri, 2 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
